Cei doi stâlpi gemeni ai Credinței Advente
Credința adventă de ziua a șaptea este bazată pe doi stâlpi gemeni care pot fi reprezentați grafic în modul următor:
Interpretarea clasică adventă a Sigiliului lui Dumnezeu în opoziție cu Semnul Fiarei este desigur bine fundamentată biblic și reprezintă un progres imens față de confuzia într-adevăr babiloniană ce domnește în lumea creștină evanghelică legat de aceste concepte. Totuși, acest subiect este mult mai profund decât realizează mulți frați și ascunde mari surprize!
Să începem deci cu fundamentele: Sigiliul lui Dumnezeu în interpretarea adventă clasică reprezintă închinarea în ziua a șaptea în semn de respect pentru Dumnezeu ca și Creator al Lumii:
8. Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. 9. Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. 10. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. 11. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o. (Exod 20)
Dimpotrivă, închinarea duminica reprezintă autoritatea pontifului roman în materie de credință religioasă și va servi ca Marca Fiarei în contextul evenimentelor finale, când o asemenea închinarea nu va mai fi doar un act de ignoranță, ci va simboliza autoritatea Fiarei asupra conștiinței oamenilor de pe întregul pământ.
Această interpretate clasică reprezintă unul dintre stâlpii credinței advente și dorim să-i recunoaștem soliditatea biblică. Totuși, credem că există o a doua aplicație, cel puțin la fel de solidă biblic ca și prima, dar din nefericire încă insuficient înțeleasă. Și credem că aceasta este chiar direcția pe unde se desfășoară atacul dușmanului în acest moment.
Mai precis, am ajuns să credem după studii biblice aprofundate pe durata a câțiva ani că Instituția Căsătoriei dintre bărbat și femeie este Sigiliul lui Dumnezeu și că Doctrina Trinității reprezintă Marca Fiarei.
Într-adevăr, potrivit Bibliei, atât bărbatul cât și femeia au fost creați după chipul lui Dumnezeu - deși după asemănarea a două persoane divine diferite: bărbatul după chipul Tatălui și femeia după chipul Fiului, și acesta este principiul fundamental pentru înțelegerea corectă a relației dintre cele două sexe:
27. Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. (Geneza 1)
În această lumină, instituția divină a căsătoriei dintre un bărbat și o femeie reprezintă chiar imaginea relației dintre persoanele divine ale Tatălui și Fiului și de aceea are toate credențialele pentru a fi considerată “Sigiliul lui Dumnezeu”, cel puțin pe picior de egalitate cu Sabatul zilei a șaptea, dacă nu chiar mai mult!
Faptul că relația dintre bărbat și femeie reflectă relația dintre Tatăl și Fiul este un adevăr profund, deși încă insuficient înțeles. Un număr de materiale au fost scrise legat de natura feminină a Duhului Sfânt, deși acest subiect încă lipsește din doctrina acceptată a bisericii. Iată de pildă câteva citate din surse creștine care susțin această înțelegere:
Instituția căsătoriei este atacată în acest moment atât prin promovarea căsătoriilor homosexuale în anumite țări occidentale, cât și prin agenda mai largă a feminismului ce a condus la ordonarea femeilor în biserica adventistă. Dintr-un anumit motiv, omenirea în acest moment este incapabilă să definească corect relația dintre bărbat și femeie — o problemă de fapt foarte simplă, dar care a devenit insolubilă chiar pentru națiuni dispunând de mari resurse și lumină intelectuală, așa cum sunt Statele Unite ale Americii! Credem că temeiul teologic profund al acestei grave imoralități sexuale cât și confuzii intelectuale este reprezentat tocmai de doctrina trinității, această veche erezie reprezentând chiar nucleul dur al doctrinei catolice. În acest sens, cuvintele apostolului Pavel au valoare profetică:
18. Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor. 19. Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. 20. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi; 21. fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. 22. S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit; 23. şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare. 24. De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; 25. căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin. 26. Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor în una care este împotriva firii; 27. tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor. (Romani 1)
Pentru că omenirea a refuzat să înțeleagă adevărul despre natura divină a Tatălui și a Fiului și a îmbrățișat falsa doctrină a trinității, acum omenirea nu mai este capabilă să-și înțeleagă corect nici propria natură și relația dintre bărbat și femeie, care ar fi trebuit să fie foarte ușor de înțeles, a devenit acum o problemă imposibil de rezolvat!
Doctrina trinității se califică foarte bine ca și Marca Fiarei prin faptul că reprezintă inconfundabil autoritatea împăraților romani în probleme spirituale. Această doctrină nu a fost îmbrățișată de biserică ca urmare a studiului biblic sau a rugăciunii, ci a fost impusă prin presiunea politică și militară a statului roman și a împăraților romani (Constantin, Teodosius, Iustinian etc.) Doctrina trinității a jucat o parte foarte importantă în persecuțiile din secolul al VI-lea care au condus la impunerea unei noi ordini mondiale în Europa de către singura superputere a acelui timp: Imperiul Roman de Răsărit. Această persecuție fusese foarte clar prezisă cu sute de ani înainte prin profetul Daniel:
7. După aceea m-am uitat în vedeniile mele de noapte şi iată că era o a patra fiară, nespus de grozav de înspăimântătoare şi de puternică; avea nişte dinţi mari de fier, mânca, sfărâma şi călca în picioare ce mai rămânea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte şi avea zece coarne. 8. M-am uitat cu băgare de seamă la coarne şi iată că un alt corn mic a ieşit din mijlocul lor, şi dinaintea acestui corn au fost smulse trei din cele dintâi coarne. Şi cornul acesta avea nişte ochi ca ochii de om şi o gură care vorbea cu trufie. (Daniel 7)
Aici, cea de-a patra fiară reprezintă Imperiul Roman, iar cele zece coarne de pe cap sunt națiunile în care Imperiul Roman a fost împărțit. Cele trei coarne smulse din rădăcini pentru a face loc cornului mic reprezintă cele trei regate barbare: Herulii, Vandalii și Ostrogoții distruși de armata Imperiului de Răsărit în timpul campaniei din secolul al VI-lea sub domnia împăratului Iustinian. Rezultatul a fost impunerea autorității papei (cornul cel mic) în întreaga Europă — o “Noua Ordine Mondială” religioasă care urma să dureze 1260 de ani întunecați, exact cum fusese prezis de profeția biblică. Conținutul teologic al acestei persecuții, în care națiuni întregi au fost șterse de pe hartă, este reprezentat tocmai de doctrina trinității ce fusese adoptată de consiliile ecumenice din Niceea și Constantinopol! Anul 538 apare proeminent în fiecare diagramă profetică adventistă, chiar dacă semnificația sa sinistră este încă insuficient înțeleasă!
Doctrina trinității a fost, din nefericire, adoptată în doctrina oficială a bisericii AZȘ tocmai pentru a masca incapacitatea poporului advent de a înțelege adevărul despre cine este Dumnezeu, despre cine sunt persoanele divine și despre natura relației lor. Chiar dacă există lumină clară atât în Biblie, cât și în Spiritul Profetic despre aceste chestiuni cruciale ale credinței noastre, am hotărât să ne acoperim goliciunea cu această veche erezie, pătată de sângele sfinților, în confirmarea cuvintelor profetice din Apocalips cu privire la biserica din Laodicea:
14. Îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: “Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, Începutul zidirii lui Dumnezeu: 15. “Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! 16. Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea. 17. Pentru că zici: “Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic”, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol, 18. te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţat prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi. (Apocalips 3)
Dar să vedem ce învață Biblia și Spiritul Profetic despre natura și relația persoanelor divine. După cum vom vedea, credem că este posibil să înțelegem în mod clar aceste chestiuni și să apărăm caracterul monoteist al credinței creștine (chiar dacă credem în mai multe persoane divine!), fără a folosi doctrina babiloniană a trinității.
1. La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. 2. El era la început cu Dumnezeu. 3. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. (Ioan 1)
Aici vedem o referire la crearea lumii de către Tatăl și Fiul. Spiritul profeției dezvoltă în continuare acest subiect:
Suveranul Universului nu a fost singur în lucrarea Sa de binefacere. El a avut un tovarăș, un conlucrător, care putea aprecia planurile Sale și putea fi părtaș bucuriei Sale de a da fericire ființelor create de El. „La început era Cuvântul și Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu“ (Ioan 1, 1–2). Hristos, Cuvântul, singurul Fiu al lui Dumnezeu era una cu veșnicul Tată— una în natură, în caracter și în scop — singura Ființă care putea intra în toate sfaturile și planurile lui Dumnezeu. „Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii“ (Isaia 9, 6). Obârșia Lui „se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veșniciei“ (Mica 5, 2). Fiul lui Dumnezeu, El Însuși, declară despre Sine: „Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui. Eu am fost așezată din veșnicie, … când a pus temeliile pământului, eu eram meșterul Lui, la lucru lângă El, și în toate zilele eram desfătarea Lui, jucând neîncetat înaintea Lui“ (Proverbe 8, 22–30).
Noi credem pe baza acestor citate că doar două persoane divine au creat lumea: Tatăl și Fiul. Ei au lucrat împreună și au lăsat în creație “sigiliul” care mărturisește despre Ei Înșiși și despre relația Lor de dragoste. Acest sigiliu are o dublă aplicare așa cum am văzut: Sabatul pe de o parte și instituția Căsătoriei pe de altă parte.
Dar crearea lumii s-a făcut cu un scop: pentru ca Familia divină să aibă copii! Acesta este exact scopul creării omului: Adam și Eva au fost creați după chipul lui Dumnezeu, adică înzestrați cu rațiune și capabili să-L cunoască pe Dumnezeu și să înțeleagă înțelepciunea divină. Ei au fost destinați încă de la creația lor să fie adoptați în familia divină ca și copii. Dar scopul divin nu a fost îndeplinit pentru ei, sau cel puțin nu imediat: după sfatul lui Satana ei au mâncat din pomul oprit al cunoașterii binelui și răului și au căzut din harul lui Dumnezeu. Dar Isus a reușit acolo unde Adam a căzut și a devenit prima ființă umană ridicată la divinitate.
Da, oricât de surprinzător ar părea, acesta este adevărul: scopul final al Evangheliei nu este doar răscumpărarea din păcat, ci nimic altceva decât divinizarea omului! Acesta este exact ceea ce s-a întâmplat cu Isus: născut ca om, a trăit o viață de ascultare deplină față de Dumnezeu și, după moartea Sa pe cruce, a fost re-înviat și înălțat foarte mult, până la divinitate! În timp ce Isus a trăit pe pământ, El avut o dublă natură: atât umană, cât și divină, deși era o singură persoană, dar după moartea și învierea Sa, naturile divină și umană au fost separate în persoane diferite: Duhul Sfânt a fost restabilit la poziția anterioară, în timp ce omul Isus a primit adoptarea în familia divină, chiar dacă natura Sa este acum pur umană. Aceasta este explicația de ce există acum trei Persoane Divine, nu numai două ca la început!
Această înțelegere poate fi susținută cu numeroase citate din Biblie și din Spiritul Profetic și credem că aceasta este singura poziție armonioasă pentru această chestiune atât de perplexă și totuși simplă! Dimpotrivă, opiniile concurente nu se armonizează bine cu Scriptura: doctrina trinității așa cum este îmbrățișată de biserica oficială AZȘ este o erezie imensă, în timp ce teoria precum că există doar două Persoane Divine, susținută de unele ministere independente este în mod clar contrazisă de numeroase pasaje scripturale.
Să analizăm deci câteva citate din scriptură în sprijinul acestei înțelegeri:
16. Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; 17. şi anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi. 18. Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi. (Ioan 14)
Aici Isus vorbește despre Duhul Sfânt atât la prima, cât și la a treia persoană: acest lucru este foarte potrivit deoarece Duhul Sfânt era întrupat în El atunci când spunea aceste cuvinte, dar a fost înviat ca o persoană separată după moartea Sa.
6. Dar, pentru că v-am spus aceste lucruri, întristarea v-a umplut inima. 7. Totuşi vă spun adevărul: vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar, dacă Mă duc, vi-L voi trimite. (Ioan 16)
Aceeași idee: în timp ce Isus trăia, Duhul Sfânt a fost încarnat și legat fizic de El. După moartea Sa, Duhul Sfânt va fi înviat ca o persoană separată și Își va recăpăta atributele divine originale: omniprezența, omnisciența etc.
31. Atunci iudeii iarăşi au luat pietre ca să-L ucidă. 32. Isus le-a zis: “V-am arătat multe lucrări bune care vin de la Tatăl Meu: pentru care din aceste lucrări aruncaţi cu pietre în Mine?” 33. Iudeii I-au răspuns: “Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă şi pentru că Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu.” 34. Isus le-a răspuns: “Nu este scris în Legea voastră: “Eu am zis: sunteţi dumnezei”? 35. Dacă Legea a numit “dumnezei” pe aceia cărora le-a vorbit cuvântul lui Dumnezeu — şi Scriptura nu poate fi desfiinţată — 36. cum ziceţi voi că hulesc Eu, pe care Tatăl M-a sfinţit şi M-a trimis în lume? Şi aceasta, pentru că am zis: “Sunt Fiul lui Dumnezeu!” (Ioan 10)
Aici Isus declară în mod clar faptul că scopul final al Evangheliei este divinizarea omului și adoptarea în Familia Divină, și aceasta nu numai pentru Sine, ci pentru toți cei care cred in El.
18. Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi, înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt. (Matei 1)
Acesta este un pasaj foarte bine cunoscut, dar foarte greșit înțeles: în mod clar vedem aici identitatea persoanei divine încarnate în Isus: Duhul Sfânt și acest lucru înseamnă că Duhul Sfânt și Fiul lui Dumnezeu sunt una și aceeași persoană!
20. Adevărat, adevărat vă spun că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura; vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. 21. Femeia, când este în durerile naşterii, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul; dar, după ce a născut pruncul, nu-şi mai aduce aminte de suferinţă, de bucurie că s-a născut un om pe lume. (Ioan 16)
Aici, Isus compară moartea Sa pe cruce cu o femeie care naște și aceasta este foarte potrivit dacă credem că Duhul Sfânt — Persoana Divină feminină — a fost încarnat în El și moartea Sa pe cruce a fost de fapt un act de naștere: Isus devenind un Dumnezeu în trup omenesc, independent de Mama Divină, care a fost restaurată la forma și poziția Sa inițiale.
1. În cer s-a arătat un semn mare: o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap. 2. Ea era însărcinată, ţipa în durerile naşterii şi avea un mare chin ca să nască… 5. Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cârmuiască toate neamurile cu un toiag de fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie. (Apocalips 12)
Iată o altă ilustrație a Mamei Divine (sau Fiul lui Dumnezeu, sau Duhul Sfânt) care se încarnează într-un copil de sex masculin: Isus și dă naștere unui Dumnezeu în trup omenesc!
27. Ostaşii dregătorului au dus pe Isus în pretoriu şi au adunat în jurul Lui toată ceata ostaşilor. 28. L-au dezbrăcat de hainele Lui şi L-au îmbrăcat cu o haină stacojie. 29. Au împletit o cunună de spini, pe care I-au pus-o pe cap, şi I-au pus o trestie în mâna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea Lui, îşi băteau joc de El şi ziceau: “Plecăciune, Împăratul iudeilor!” (Matei 27)
Isus este împodobit (chiar dacă batjocoritor, dar scopul lui Dumnezeu se realizează în orice condiții!) cu simbolurile regale: coroana și haina stacojie înainte de răstignire, deoarece aceasta a fost de fapt ceremonia Sa de încoronare ca și Dumnezeu și conducător al Universului!
19. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. (Matei 28)
Aici este o referință foarte clară la existența a trei Persoane Divine, după moartea și învierea lui Isus.
Mângâietorul, pe care Domnul Hristos a făgăduit că îl va trimite după ce se va înălța la cer, este Duhul Sfânt în toată plinătatea dumnezeirii, care face vizibilă puterea harului divin pentru toți aceia care îl primesc pe Hristos ca Mântuitor personal și cred în El. Sunt trei Persoane vii în acest trio ceresc, în Numele acestor trei puteri — Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt — sunt botezați cei care îl primesc pe Hristos cu o credință vie și aceste puteri vor conlucra cu supușii ascultători ai cerului, în eforturile lor de a trăi o viață nouă în Hristos. — Special Testimonies, seria B 7:62, 63 (1905). — Evanghelism p. 615.1
O altă referință clară la cele trei Persoane Divine, de această dată din Spiritul Profetic. De fapt, de fiecare dată când EGW vorbește la timpul prezent, menționează mereu trei Persoane Divine, dar atunci când se referă la crearea lumii, doar două Persoane Divine sunt prezente!
43 Aţi auzit că s-a zis: ‘Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău’. 44 Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc, 45 ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. 46 Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii? 47 Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare păgânii nu fac la fel? 48 Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit. (Matei 5)
Asemenea citate sunt foarte elocvente în ceea ce privește scopul ultim al Evangheliei, care merge mult mai departe decât simpla răscumpărare din păcat: credem că este vorba de nimic mai puțin decât ridicarea ființelor omenești la rangul divin ca și perfecțiune de caracter!
Adam se bucurase în compania lui Dumnezeu și a sfinților Sãi îngeri. El privise slava Creatorului. Adam înțelesese destinul mãreț ce se deschidea înaintea neamului omenesc, dacã ei rãmâneau credincioși lui Dumnezeu. {PP 56.2}
Ce este acest “destin măreț" la care Ellen White se referă în acest vers, în legătură cu starea nemuritoare și neprihănită a lui Adam și Eva înainte de cădere? Ce ar fi putut fi mai măreț decât atât? Vedem aici o referință la planul original al lui Dumnezeu de a ridica neamul omenesc la divinitate prin adopția în Familia Divină.
”Împovărat de natura umană, Hristos nu putea să fie în fiecare loc în mod personal; de aceea era în interesul lor ca El să-i părăsească, să meargă la Tatăl Său, și să trimită Duhul pentru a fi succesorul Său pe pământ. DUHUL SFÂNT ESTE EL ÎNSUȘI DEZBRĂCAT DE PERSONALITATEA UMANITĂȚII, ȘI ASTFEL INDEPENDENT. EL SE PUTEA PREZENTA PE SINE CA PREZENT IN TOATE LOCURILE PRIN DUHUL SĂU, CA OMNIPREZENT…” Ms 5a, 1895. (Manuscript Release,14,pag.23)
Din acest citat iarăși se poate vedea foarte clar identitatea Persoanei Divine încarnate în Christos: Duhul Sfânt, identic cu Divinul Fiu al lui Dumnezeu! Dezbrăcarea de umanitate este o referință la separația dintre naturile umană și divină a lui Christos la învierea Sa, ducând la existența a trei Persoane Divine în momentul prezent.
Concluzie
Pe scurt, credem că chestiunea aparent foarte dificilă a naturii lui Dumnezeu și a numărului real de Persoane Divine, etc., poate fi rezolvată destul de ușor doar pe baza Bibliei și a Spiritului Profeției, fără a fi nevoie de speculații filosofice și de vechi erezii catolice mânjite de sângele sfinților! Din păcate, această înțelegere lipsește astăzi nu numai din creștinismul main-stream, ci și din biserica oficială AZȘ, precum și din ministerele adventiste independente. Credem că acest adevăr este de o importanță crucială pentru evenimentele de la sfârșitul timpului, deoarece atacul principal al inamicului este îndreptat împotriva celui de-al doilea pilon al credinței noastre despre care, din păcate, suntem în mare parte în întuneric. Bazându-ne pe înțelegerea primului pilon, așteptăm încă Legea Duminicală, când avem deja o Lege a Sodomiei echivalentă din punct de vedere teologic! Doctrina trinității, care, de asemenea, este foarte echivalentă cu Marca Fiarei, este deja parte integrantă a doctrinei oficiale de mai multe decenii. Chiar și ministerele adventiste independente nu fac o treabă mult mai bună în clarificarea naturii lui Dumnezeu și insistă să creadă numai în două Persoane Divine, în contradicție clară cu Scriptura. Starea actuală a creștinismului în general și a mișcării Advente, în special, este una dezolantă, în împlinire clară a cuvintelor profetice ale Mântuitorului:
7. Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui care strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei? 8. Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?” (Luca 18)
Mesajul celor Trei Îngeri, proclamat începănd cu 1844 și-a pierdut în mare parte momentul inițial și credința adevărată pare că a dispărut aproape total din lume. Cu toate acestea, mesajul celui de-al patrulea înger va răsuna cu un strigăt puternic și va ilumina întreaga lume:
1. După aceea, am văzut coborându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui. (Apocalips 18)
Credem că înțelegerea corectă a cine este Dumnezeu, precum și a celor doi stâlpi gemeni ai credinței advente face parte din solia îngerului al patrulea și sperăm că acest articol va aduce o mică contribuție la succesul acestui mesaj foarte puternic!
